Volta definitie

*vals n., pl. urĭ (fr. valse, d. germ. walzer, d. wälzen, a rostogoli. V. valț). Un frumos dans în treĭ timpurĭ jucat de un cavaler și o damă care se învîrtesc în prejur [!] cînd la dreapta, cînd la stînga. (A te învîrti numaĭ la dreapta, e considerat la noĭ, cu drept cuvînt, ca dizgrațios). Melodia după care se dansează acest dans (¾): celebrele valsurĭ ale luĭ Waldteufel, Strauss și Ivanovicĭ. – Valsu se dansa în Provența încă din evu mediŭ și se numea volta. La Paris s´a dansat întîĭa oară la 1178 și i s´a dat maĭ în colo nume german, deși nu e de origine germană. substantiv femininvals

VÓLTA interj. (Mar.) Comandă pentru a opri virarea. [Cf. voltă (2) [în DN]]. substantiv femininvolta

VÓLTA3 interj. (mar.) comandă pentru a opri virarea. (< voltă) substantiv femininvolta

VÓLTA s.f. (Muz.) Semn de repetiție care arată măsurile finale ce trebuie să fie executate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta); voltă (3) [în DN]. [< it. volta]. substantiv femininvolta

vólta1 interj. substantiv femininvolta

vólta2 (muz.) (it.) s. f. substantiv femininvolta

VÓLTA1 s. f. 1. vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri. 2. (muz.) indicație, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima ~) sau a doua oară (secunda ~); voltă (5). (< it. volta) substantiv femininvolta

VÓLTĂ s.f. 1. Mișcare în formă de cerc (făcută mai ales de un călăreț cu calul într-un manej). ♦ Mișcare făcută pentru a para o lovitură a adversarului la scrimă. 2. Schimbare de direcție a unei nave, astfel ca vântul să treacă dintr-un bord în celălalt. 3. (Muz.) Volta. ♦ (Lit.) Diviziune a canțonei. [< it. volta, cf. fr. volte]. substantiv femininvoltă

vóltă (mișcare circulară) s. f., g.-d. art. vóltei; pl. vólte substantiv femininvoltă

VÓLTĂ s. f. 1. mișcare în cerc făcută de un călăreț cu calul într-un manej. 2. (fig.) schimbare (bruscă) de atitudine. ◊ (scrimă) mișcare pentru a para o lovitură a adversarului. 3. schimbare de direcție a unei nave. 4. buclă de fixare a capătului unei parâme. 5. (muz.) volta. ◊ diviziune a canțonei. (< fr. volte) substantiv femininvoltă

voltă, volte s. f. (cart.) tehnică de trișat constând în amestecarea normală a cărților, cu păstrarea deasupra ori dedesubt a unei informații, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților. substantiv femininvoltă

*vóltă f., pl. e (fr. volte, d. it. volta. V. volută, boltă, volbură, vultoare, revoltă). Învîrtire a caluluĭ în fugă așa în cît [!] să descrie un cerc. În scrimă, întorsătură p. a para o lovitură. Fig. Schimbare subită în părerĭ, în atitudine: o voltă politică. V. viraj. substantiv femininvoltă

voltă f. 1. mișcare în cerc a cailor într´un manej; 2. în scrimă: mișcare spre a para loviturile; 3. fig. schimbare completă și subită: a face volte politice. substantiv femininvoltă

VÓLTĂ, volte, s. f. 1. Mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) de atitudine. ♦ (Scrimă) Mișcare (de rotație) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de rotație executată de o ambarcațiune sau de o navă cu pânze pentru a face ca vântul să fie primit din celălalt bord. ◊ Voltă în vânt = schimbare a direcției împotriva vântului. Voltă sub vânt = schimbare a direcției în sensul vântului. 3. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit. – Din fr. volte. substantiv femininvoltă

a face volta expr. (cart.) a trișa amestecând normal cărțile, dar păstrând deasupra sau dedesubt o formație, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților. substantiv femininafacevolta

voltă prin baladare expr. v. voltă. substantiv femininvoltăprinbaladare

Volta m. fizician italian, celebru prin lucrările sale asupra electricității, inventator (1799) al pilei voltaice (1745-1827). temporarvolta

VÓLTA interj. (Mar.) Comandă pentru a opri virarea. [Cf. voltă (2) [în DN]]. verbvolta

VOLTÁ2 vb. intr. (mar.) a executa, a face să execute o voltă (3). (< it. voltare, fr. volter) verbvolta

VÓLTA3 interj. (mar.) comandă pentru a opri virarea. (< voltă) verbvolta

volta, voltez v. t., v. i. (cart.) a trișa la jocul de cărți prin procedeul „voltei”. verbvolta

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiVolta

Volta   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular volta voltând
plural voltea voltezi
genitiv-dativ singular voltare voltez
plural voltat voltea
Volta   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)volta voltare voltat voltând singular plural
voltând voltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) voltez (să)voltez voltam voltai voltasem
a II-a (tu) voltezi (să)voltezi voltai voltași voltaseși
a III-a (el, ea) voltea (să)voltai volta voltă voltase
plural I (noi) voltăm (să)voltăm voltam voltarăm voltaserăm
a II-a (voi) voltați (să)voltați voltați voltarăți voltaserăți
a III-a (ei, ele) voltea (să)volteze voltau volta voltaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z