Victoria definitie

VICTÓRIE s.f. 1. Biruință, izbândă (într-un război, într-o luptă etc.). 2. Succes obținut împotriva unui rival. 3. Biruință a unei idei, a unui principiu etc. ♦ Rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. [Gen. -iei. / < lat. victoria]. substantiv femininvictorie

VICTÓRIE s. f. 1. biruință, izbândă (într-un război). 2. succes împotriva unui rival; reușită într-o competiție. 3. biruință a unei idei, a unui principiu etc. ◊ rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. (< lat. victoria) substantiv femininvictorie

victorie s. f., sg. meci de fotbal jucat de două echipe la o singură poartă. substantiv femininvictorie

victórie, adj. – (ref. la oi) Jumătate roșie, jumătate neagră (Precup 1926). – Et. nec. substantiv femininvictorie

victórie (-ii), s. f.1. Biruință. – 2. Trăsură cu cai. Lat. victoria (sec. XIX). – Der. victorios, adj., din fr. victorieux. substantiv femininvictorie

victórie (-ri-e) s. f., art. victória (-ri-a), g.-d. art. victóriei; pl. victórii, art. victóriile (-ri-i-) substantiv femininvictorie

*victórie f. (lat. victoria, fr. victoire). Biruință, izbîndă: a repurta o victorie. Succes, reușită. Un fel de trăsură boĭerească maĭ înaltă la spate (cum îs maĭ toate birjile astăzĭ). Mold. Tulpan scrobit (în Munt. tulpan topit). Munt. Un fel de satin de căptușit rochiile. substantiv femininvictorie

victorie f. 1. învingerea inamicului; 2. izbândă asupra altora sau peste sine însuș; 3. Mit. victoria divinizată; 4. statua Victoriei. substantiv femininvictorie

VICTÓRIE, victorii, s. f. 1. Succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată); biruință, izbândă. 2. Succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. Rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate. – Din lat. victoria. substantiv femininvictorie

Nike, zeița și personificarea Victoriei. Făcea parte din generația de zei anterioară olimpienilor și era fiica lui Pallas și a lui Styx. Prietenă și însoțitoare a Arhenei, ea a ajuns să fie identificată adesea cu aceasta din urmă. În mitologia romană, Nike purta numele de Victoria. substantiv propriunike

Victoria, la romani, zeița și personificarea Victoriei, identificată cu Nike din mitologia greacă (v. Nike). substantiv propriuvictoria

Victoria f. regina Angliei, urmă unchiului său Guilom IV (1837) și se mărită în 1840 cu principele Albert din casa Coburg (1819-1901). substantiv propriuvictoria

Victoria f. provincie engleză în Australia cu 1.505.000 loc. Cap. Melbourne. Bogate mine de aur. substantiv propriuvictoria

victoria f. trăsură descoperită cu patru roate. temporarvictoria

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiVictoria

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z