Vesta definitie

VÉSTĂ s.f. Obiect de îmbrăcăminte fără mâneci, care acoperă pieptul și spatele până la talie și este purtat (de bărbați) sub haină. [< fr. veste, it. vesta]. substantiv femininvestă

VÉSTĂ s. f. jachetă scurtă, fără guler și fără mâneci. (< fr. veste) substantiv femininvestă

véstă s. f., g.-d. art. véstei; pl. véste substantiv femininvestă

vestă f. jiletcă. [Nemț. WESTE]. substantiv femininvestă

*véstă f., pl. e (germ. weste, d. fr. veste, vestă cu mînicĭ p. scrimă, care vine d. it. veste, lat. vestis, haĭnă, veșmînt; ngr. vésta. V. veșmînt). Jiletcă, haĭna scurtă și fără mînicĭ [!] care se poartă pe supt [!] surtuc. V. ilic. substantiv femininvestă

VÉSTĂ, veste, s. f. Obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mâneci și fără guler, purtat de bărbați sub haină și de femei peste bluză. – Din fr. veste. substantiv femininvestă

veste galbene expr. (tox.) capsule de nembutal, substanță psihotropă. substantiv femininvestegalbene

Vesta, fiica lui Saturnus, era o veche divinitate romană, considerată drept protectoare a focului din cămin și a căminului în general și identificată de timpuriu cu Hestia din mitologia greacă (v. Hestia). temporarvesta

Vesta f. Mit. zeița tocului domestic la Romani: cu focul albei Veste aprinde al meu sân EM. temporarvesta

Hestia, cea mai mare dintre fiicele lui Cronus și ale Rheei și soră cu Zeus și cu Hera. Cu toate că a fost curtată de Apollo și de Poseidon ea a rămas, cu îngăduința lui Zeus, pururea fecioară. Nu părăsea niciodată Olympul și era considerată, atît de zei cît și de muritori, drept protectoarea căminului. Atribuțiile ei se suprapuneau cu cele ale Vestei, din mitologia romană. temporarhestia

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiVesta

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z