Valența definitie
- Vezi aici mai multe rime Valența
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu Va
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu Val
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ța
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu nța
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens]. adjectivvalent
-VALÉNT elem. „care valorează”, „valență”. (< fr. -valent, cf. lat. valens) adjectivvalent
*valént, -ă adj. (lat. válens, -éntis). Chim. Care are o valență. (Corpu care are o valență se numește monovalent, cel cu doŭă bi-, cel cu treĭ tri-, cel cu patru tetra-, cel cu cincĭ penta-). adjectivvalent
VALÉNȚĂ s.f. 1. Forța de legătură dintre doi atomi ai unei molecule. ♦ Semn grafic care marchează această legătură în formulele chimice. 2. (Fig.) Valoare, semnificație; posibilitate (de dezvoltare). [Cf. fr. valence, it. valenza]. substantiv femininvalență
VALÉNȚĂ s. f. 1. mărime care arată numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau un radical. 2. (fig.) valoare, semnificație; posibilitate (de dezvoltare). 3. capacitate de combinare a unui cuvânt cu alte cuvinte, în funcție de conținutul noțional și semantic al acestuia. (< fr. valence) substantiv femininvalență
valénță s. f., g.-d. art. valénței; pl. valénțe substantiv femininvalență
*valénță f., pl. e (lat. valentio, putere, d. valere, a avea vigoare). Chim. Valoare în combinațiune. substantiv femininvalență
VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Număr egal cu numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau al unui radical. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence. substantiv femininvalență
Valența f. oraș în Spania: 254.000 loc. Universitate. temporarvalența