Vălcea definitie

vâlceá / vâlcícă s. f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle, art. vâlcélele substantiv femininvâlcea

vălceá, vîlceá și -cícă f., pl. ele (lat. *vallĭcella îld. vallicula, dim. d. vallis, vale; it. vallicella, pv. vaucel, sp. vallecillo, vallecico. Cp. cu ulcea). Vale mică, văĭoagă. substantiv femininvălcea

vîlceá, V. vălcea. substantiv femininvîlcea

VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula). – Vâlcícă cu schimbare de suf. substantiv femininvâlcea

vâlcícă v. vâlceá substantiv femininvâlcică