Văcărești pl. 1. mânăstire lângă București, zidită de Nic. Mavrocordat (1720) azi închisoare pentru făcătorii-de-rele; 2. ape minerale pe calea ce duce la mănăstirea cu acelaș nume. substantiv masculin văcărești
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă verb văcări
văcărí, vb. tranz. – (înv.) A coace pâine (văcăreață): „Miresucă, struț tomnit, / Si-ț-a dor de văcărit / Șî cu feciori de grăit” (Ștețco 1990: 251). – Et. nec. verb văcări
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar. verb văcări
| Văcărești | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Văcărești | Văcăreștiul |
| plural | Văcărești | Văcăreștii | |
| genitiv-dativ | singular | Văcărești | Văcăreștiului |
| plural | Văcărești | Văcăreștilor | |