Urbea definitie

ÚRBE s.f. (Liv.; fam.) Oraș. [< lat. urbs]. substantiv femininurbe

ÚRBE s. f. oraș. (< lat. urbs) substantiv femininurbe

úrbe (-bi), s. f. – Oraș. Lat. urbem (sec. XIX). Înv., are un sens puțin ridicol, datorită folosirii lui de către Caragiale. – Der. urban, adj., din fr. urbain; urbanitate, s. f., din fr. urbanité; urbar(iu), s. n. (cadastru), înv., în Trans. din germ. Urbarium; urbarial, adj. (de cadastru). substantiv femininurbe

úrbe (înv., fam.) s. f., g.-d. art. úrbei substantiv femininurbe

*úrbe f. (lat. urbs, urbis, oraș, în special Roma). Rar. Oraș. substantiv femininurbe

urbe f. oraș (ca termen administrativ): urbea Ploiești. substantiv femininurbe

ÚRBE s. f. (Fam.) Oraș. – Din lat. urbs, -is. substantiv femininurbe

Urbea-Mare f. alt nume dat orașului Oradea-Mare. substantiv femininurbeamare