UNI definitie

top banci online cont euro

UNI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unu (singur)”, „unic”. V. mono-. [< fr. , it. uni-, cf. lat. uni- < unus]. invariabiluni

UNI1- elem. „unul singur”, „unic”. (< fr. uni-, cf. lat. unus, unu) invariabiluni

top banci online cont euro

uni-Pref. care indică ideea de singularitate. Fr. uni-. Nu este productiv în rom. invariabiluni

uní1 (fr.) [u pron. ü] adj. invar. invariabiluni

uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască invariabiluni

UNÍ adj. invar. (Franțuzism) Fără neregularități, egal. ♦ Fără ornamente; (spec.; despre stofe) fără desene, de o singură culoare. [Pron. üni. / < fr. uni]. substantiv masculinuni

UNI2 NÍ/ adj. inv. fără neregularități, egal. ◊ fără ornamente; (despre stofe) fără desene, de o singură culoare. (< fr. uni) substantiv masculinuni

UNI2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üni] – Din fr. uni. substantiv masculinuni

UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uni-. temporaruni

unì v. a împreuna. [Lat. UNESCERE]. verb tranzitivunì

UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). verb tranzitivuni

unésc v. tr. (lat. ûnire, it. unire, pv. fr. cat. sp. pg. unir). Împreun, fac să fie unu singur: lacurile aŭ crescut de ploaĭe pînă cînd s´aŭ unit unele cu altele, satu a crescut pînă cînd s´a unit cu orașu. Aliez: s´aŭ unit contra luĭ. Căsătoresc: s´aŭ unit înaintea altaruluĭ. verb tranzitivunesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiUNI

UNI   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)uni unire unit unind singular plural
unind uniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) unesc (să)unesc uneam unii unisem
a II-a (tu) unești (să)unești uneai uniși uniseși
a III-a (el, ea) unește (să)uneai unea uni unise
plural I (noi) unim (să)unim uneam unirăm uniserăm
a II-a (voi) uniți (să)uniți uneați unirăți uniserăți
a III-a (ei, ele) unesc (să)unească uneau uni uniseră
UNI   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uni unind
plural unește unești
genitiv-dativ singular unire unesc
plural unit unește
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z