UNI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unu (singur)”, „unic”. V. mono-. [< fr. , it. uni-, cf. lat. uni- < unus]. invariabiluni
uni- – Pref. care indică ideea de singularitate. Fr. uni-. Nu este productiv în rom. invariabiluni
uní1 (fr.) [u pron. ü] adj. invar. invariabiluni
uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască invariabiluni
UNÍ adj. invar. (Franțuzism) Fără neregularități, egal. ♦ Fără ornamente; (spec.; despre stofe) fără desene, de o singură culoare. [Pron. üni. / < fr. uni]. substantiv masculinuni
UNI2 NÍ/ adj. inv. fără neregularități, egal. ◊ fără ornamente; (despre stofe) fără desene, de o singură culoare. (< fr. uni) substantiv masculinuni
UNI2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üni] – Din fr. uni. substantiv masculinuni
UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uni-. temporaruni
unì v. a împreuna. [Lat. UNESCERE]. verb tranzitivunì
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). verb tranzitivuni
unésc v. tr. (lat. ûnire, it. unire, pv. fr. cat. sp. pg. unir). Împreun, fac să fie unu singur: lacurile aŭ crescut de ploaĭe pînă cînd s´aŭ unit unele cu altele, satu a crescut pînă cînd s´a unit cu orașu. Aliez: s´aŭ unit contra luĭ. Căsătoresc: s´aŭ unit înaintea altaruluĭ. verb tranzitivunesc
UNI | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)uni | unire | unit | unind | singular | plural | ||
unind | uniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | unesc | (să)unesc | uneam | unii | unisem | |
a II-a (tu) | unești | (să)unești | uneai | uniși | uniseși | ||
a III-a (el, ea) | unește | (să)uneai | unea | uni | unise | ||
plural | I (noi) | unim | (să)unim | uneam | unirăm | uniserăm | |
a II-a (voi) | uniți | (să)uniți | uneați | unirăți | uniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | unesc | (să)unească | uneau | uniră | uniseră |
UNI | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | uni | unind |
plural | unește | unești | |
genitiv-dativ | singular | unire | unesc |
plural | unit | unește |