UMEZÍT, -Ă, umeziți, -te, adj. 1. Umed. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, înlăcrimat. – V. umezi. temporarumezit
umezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezésc, imperf. 3 sg. umezeá; conj. prez. 3 să umezeáscă verb tranzitivumezi
umezì v. a (se) face umed. verb tranzitivumezì
UMEZÍ, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi. Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed. verb tranzitivumezi
umezésc v. tr. (d. umed). Fac umed: ploaĭa a umezit zidurile, zidurile s´aŭ umezit de ploaĭe. verb tranzitivumezesc
UMEZIT | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | umezit | umezitul | umezită | umezita |
plural | umeziți | umeziții | umezite | umezitele | |
genitiv-dativ | singular | umezit | umezitului | umezite | umezitei |
plural | umeziți | umeziților | umezite | umezitelor |