ULTRASÚNET s.n. Vibrație de aceeași natură cu vibrațiile sonore, dar de o frecvență mai înaltă, astfel încât nu poate fi percepută de ureche. [< ultra- + sunet, după fr. ultrason, engl. ultrasound]. substantiv neutruultrasunet
ULTRASÚNET s. n. fenomen acustic a cărui frecvență depășește frecvența maximă corespunzătoare unui sunet. (după fr. ultrason) substantiv neutruultrasunet
ultrasúnet s. n., pl. ultrasúnete substantiv neutruultrasunet
ULTRASÚNET, ultrasunete, s. n. Vibrație a unui mediu elastic, de aceeași natură cu sunetul, având frecvențe superioare acestuia, fapt pentru care nu poate fi percepută cu urechea. – Ultra- + sunet (după fr. ultrason). temporarultrasunet
ULTRASUNET | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ULTRASUNET | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |