Tusi definitie
- Vezi aici mai multe rimeTusi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuTu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuTus
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cusi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuusi
tușă, tuși s. f. mătușă substantiv feminintușă
túșă, V. mătușă. substantiv feminintușă
tușă f. prescurtare familiară din mătușă. substantiv feminintușă
TÚȘĂ2, s. f. (Pop. și fam.) Mătușă. – Din [mă]tușă. substantiv feminintușă
mătúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (rus. mátuška, mămucă, d. matĭ, mamă. D. rom. vine rut. matuša, mătușă. Uniĭ îl derivă d. lat. ámita cu sufixu -ușă, ceĭa ce e greŭ!). Sora tatăluĭ saŭ a mameĭ. Epitet respectuos uneĭ femeĭ maĭ bătrîne, maĭ ales în popor (V. păpușă). – Fam. tușă: tușa Marina. substantiv femininmătușă
tușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tușésc, imperf. 3 sg. tușeá; conj. prez. 3 să tușeáscă; ger. tușínd verbtuși
tușì v. 1. a avea un acces de tuse; 2. a imita sgomotul tusei. [Lat. TUSSIRE]. verbtușì
TUȘÍ, tușesc, vb. IV. Intranz. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. – Lat. tussire. verbtuși
tușésc v. intr. (lat. tŭssire, it. tossire, pv. cat. pg. tossir [sp. toser], vfr. toussir [nfr. tousser]). Împing brusc și zgomotos aeru afară din plămînĭ din pricina tusiĭ orĭ fac așa într´adins ca să atrag atențiunea cuĭva. verbtușesc