TURÁN, -Ă, turani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. – De la n. pr. Turan. adjectivturan
țurán, -uri, s.f. – Stâncă înaltă și prăpăstioasă (Lexic reg.) – Din țur „cuvânt care redă sunetul produs de căderea de la înălțime a unui șuvoi de apă” + -an. temporarțuran
Turan | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | turan | turanul | turană | turana |
plural | turani | turanii | turane | turanele | |
genitiv-dativ | singular | turan | turanului | turane | turanei |
plural | turani | turanilor | turane | turanelor |