TÚLIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -liu. / < fr. thulium]. substantiv neutrutuliu
TÚLIU s. n. element metalic din grupa lantanidelor. (< fr. thalium) substantiv neutrutuliu
túliu [liu pron. liu] s. n., art. túliul; simb. Tm substantiv neutrutuliu
*túliŭ n. (lat. științific thulium). Chim. Un corp care pare a nu fi simplu, cum se credea. substantiv neutrutuliŭ
TÚLIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din fr. thulium. substantiv neutrutuliu
Serviu-Tuliu m. al saselea rege al Romei (578-554 a. Cr.). temporarserviutuliu
Tuliu | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Tuliu | — |
plural | — | tuliule | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |