Tripoli definitie

TRIPÓL s.m. (Fiz.) Rețea electrică cu trei borne de acces. [< fr. tripôle]. substantiv masculintripol

TRIPÓL s. m. rețea electrică tripolară. (< fr. tropôle) substantiv masculintripol

tripól s. m., pl. tripóli substantiv masculintripol

TRIPÓL, tripoli, s. m. Rețea electrică tripolară. – Din fr. tripôle, engl. tri-pole. substantiv masculintripol

TRÍPOLI s.n. Diatomit. [Pron. -po-li. / < fr. tripoli]. substantiv neutrutripoli

TRÍPOLI s. n. diatomit. (< fr. tripoli) substantiv neutrutripoli

trípoli (sediment) (-po-li) s. n. substantiv neutrutripoli

*Trípoli (oraș) (-po-li) s. propriu n. substantiv neutrutripoli

*trípoli n. (fr. tripoli, după numele orașuluĭ Tripoli din Siria, de unde se aducea odinioară această substanță). V. tarabulus. Min. O substanță minerală galbenă saŭ roșie întrebuințată la lustruit. substantiv neutrutripoli

tripoli n. substanță minerală galbenă sau roșie, ce servă la poleit. substantiv neutrutripoli

TRÍPOLI s. n. Sediment de dioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, folosit în industrie. – Din fr. tripoli. substantiv neutrutripoli

Tripoli n. 1. oraș în Africa, port pe Mediterana, cap. Tripolitaniei: 75.000 loc.; 2. oraș în Siria, aproape de mare: 30 000 loc. ║ (Regența) sau Tripolitania, țară în Africa de N., între Egipt și Tunis, ce depindea de Turcia: 1.200.000 loc., cu cap. Tripoli. Devenită dela 1912 colonie italiană. temporartripoli

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiTripoli

Tripoli		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	Tripoli	—
nominativ-acuzativ	plural	—	tripoliule
genitiv-dativ	singular	—	—
genitiv-dativ	plural	—	—

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z