Traian definitie

Traian m. cel mai bun împărat roman (98), născut în Spania, adoptat de Nerva; mare răsboinic și bun administrator, învinse pe Daci și pe Parți și sub el se săvârși mari lucrări în Roma (53-117). Cu numele împăratului Traian s’au identificat apoi toate marile construcțiuni făcute în Dacia (v. Troian). ║ Columna lui Traian V. Columna lui Traian; Masa lui Țraian, numele unei mari tăieturi de munte în jud. Argeș; Podul lui Traian, strâmtoare în Carpați, pe unde intră Oltul în țară, numită și Turnu-Roșu; Pratul lui Traian, Câmpia Țurdei, numită de unguri Keresztes-Mezö, unul din șesurile mari ale Ardealului: aci fu omorît Mihaiu-Viteazul. temporartraian

Traian m 1. comună urbană în jud. Teleorman, înființată în 1880: 2300 loc.; 2. sat în Bacău, înființat în 1879 cu 1300 loc.; 3. nume de sate în Constanța (înființate în 1884), Covurluiu, Neamțu, Romanați și Teleorman. temporartraian

Ulpia Traiană f. numele roman al Sarmisegetuzei. temporarulpiatraiană

Valul lui Traian m. V. Troian. temporarvalulluitraian

Columna lui Traian f. monument înălțat la Roma (113 d. Cr.), în memoria victoriei lui Traian asupra Dacilor: înaltă ca de 30 m. și compusă din 29 blocuri de marmoră, sculpturile ei (pe vr’o 124 de tablouri) reprezenta în ordine cronologică scene din luptele Romanilor cu Dacii. temporarcolumnaluitraian