TRAFALGÁR s. n. covoraș cu subiecte orientale naive. (< Trafalgar, n.pr.) substantiv neutrutrafalgar
Trafalgar n. cap în Spania, la S.-E. de Cadix, unde flota franco-spaniolă fu învinsă de Nelson, ucis în acea luptă (1805). temporartrafalgar
Trafalgar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | trafalgar | trafalgarul |
plural | trafalgare | trafalgarurile | |
genitiv-dativ | singular | trafalgar | trafalgarului |
plural | trafalgaruri | trafalgarelor |