TÍGRU s.m. Mamifer carnivor din familia felidelor, de talie mare, cu blana de culoare galbenă-roșcată cu dungi negre, transversale, care trăiește în Asia de sud-est. ♦ (Fig.) Om foarte crud, impulsiv, energic. [< fr. tigre, lat. tigris]. substantiv masculintigru
TÍGRU s. m. 1. mamifer carnivor din familia felidelor, cu corp zvelt, de talie mare, cu blana galbenă-roșcată cu dungi negre, transversale, în Asia de sud-est. 2. (fig.) om foarte crud, impulsiv, energic. (< fr. tigre, lat. tigris) substantiv masculintigru
tígru (-ri), s. m. – Mamifer carnivor feroce. – Mr. tigru. Lat. tigris (sec. XVIII) sau ngr. τίγρις. – Der. tigroaică, s. f. (femela tigrului); tigresă, s. f. (tigroaică), după fr. tigresse. substantiv masculintigru
*tígru m. (fr. tigre, d. lat. vgr. tigris). Un animal felin vărgat mare cît și leu. Fig. Om foarte crud. – Tigru locuĭește pin [!] sudu Asiiĭ (pînă´n Siberia), pin Java și Sumatra. Blana luĭ e portocalie vărgată cu negru și albă pe la pîntece și fălcĭ. Umblă noaptea pin pădurile umede de pe lîngă ape. Atacă maĭ ales omu, și de aceĭa Indieniĭ îl numesc mîncător de oamenĭ. Despopulează ținuturile pe unde se ivește. Blana luĭ e foarte prețuită și se întrebuințează ca covor. substantiv masculintigru
tígru (ti-gru) s. m., art. tígrul; pl. tígri, art. tígrii substantiv masculintigru
TÍGRU, tigri, s. m. Mamifer carnivor din familia felidelor, de talie mare, cu blana de culoare galbenă-roșcată cu dungi negre, transversale, care trăiește în sud-estul Asiei și în insulele Australiei (Felis tigris). ♦ Epitet dat unui om energic, impulsiv, crud. – Din fr. tigre, lat. tigris. substantiv masculintigru
Tigru n. fluviu în Turcia de Azia, curge paralel cu Eufratul, cu care se împreună spre a forma Șatel-Arab, și se varsă în golful Persic: 1200 km. temporartigru
Tigru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Tigru | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |