TÉRRA s. f. Pământul. (< lat., it. terra) substantiv femininterra
Tellus (sau Terra), la romani, veche divinitate și personificare a Pămîntului, identificată cu Gaea din mitologia greacă (v. Gaea). substantiv feminintellus
Terra f. Mit. soția lui Uranus, mama lui Saturn, a Oceanului, a Giganților și Cyclopilor. temporarterra
| Terra | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Terra | terro |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |