TELAMÓN s.m. (Arhit.) Atlant. [< fr. télamon]. substantiv masculin telamon
TELAMÓN s. m. (arhit.) atlant. (< fr. télamon) substantiv masculin telamon
Telamon, fiul lui Aeacus și al lui Endeis și rege al Aeginei. Pentru că a pus la cale, împreună cu fratele său, Peleus, uciderea lui Phocus, Telamon a fost gonit din Aegina și silit să se refugieze în Salamis unde, după o vreme, a ajuns să domnească. Din unirea lui cu Periboea, fiica lui Alcathous, s-a născut Aiax, zis Telamon (v. și numirile respective). Telamon a participat la vînătoarea mistrețului din Calydon și la expediția argonauților. Cu ocazia războiului întreprins de Heracles împotriva Troiei, Telamon a fost cel dintîi ostaș care a pătruns în cetate, unde s-a luptat vitejește. Ca răsplată, Heracles i-a dăruit-o drept soție pe Hesione fiica regelui Laomedon. Cu ea Telamon a avut încă un fiu, pe nume Teucer. substantiv masculin telamon
Telamon m. Mit. erou grec, unul dintre Argonauți, părintele lui Aiax. temporar telamon
| Telamon | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | telamon | telamonul |
| plural | telamoni | telamonii | |
| genitiv-dativ | singular | telamon | telamonului |
| plural | telamoni | telamonilor | |