TEBAÍDĂ s.f. (Liv.) 1. Loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (Fig.) Loc izolat și neospitalier. [Pron. -ba-i-. / < it. tebaide, lat. Thebaidis (terra) – regiune a Tebei antice]. substantiv feminintebaidă
TEBAÍDĂ s. f. 1. loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (fig.) loc izolat și neospitalier, propice meditației. (< fr. thébaïde) substantiv feminintebaidă
Tebaida f. una din cele mai mari provincii ale Egiptului de sus cu cap. Teba, la E. și la V. se aflau pustiurile unde se retraseră primii sihastri creștini. temporartebaida