TANTÁL s.n. Element chimic, metal rar, cenușiu, lucios, foarte dur, ductil și maleabil, care se află în unele minerale rare. [Var. tantaliu s.n. / cf. fr. tantale, it. tantalio]. substantiv neutrutantal
TANTÁL1 s. n. metal rar, cenușiu, lucios, dur, ductil și maleabil, foarte rezistent. (< fr. tantale) substantiv neutrutantal
TANTÁL2 s. m. pasăre înrudită cu barza, având penajul alb și negru, în America, Africa și Asia. (< fr. tantale, lat. tantalus) substantiv neutrutantal
Tantal = Tantalus. substantiv neutrutantal
*tantál m., pl. lĭ (după numele luĭ Tántal din mitologie). Zool. Un fel de barză saŭ cocor din America tropicală. S. n. Chim. Un metal care se prezentă [!] supt [!] forma unuĭ praf negru și strălucitor în aer cînd e încălzit. Are o densitate de 10,18, e bivalent și fără aplicațiune industrială. substantiv neutrutantal
tantál s. n.; simb. Ta substantiv neutrutantal
TANTÁL s. n. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, ductil și maleabil (folosit la confecționarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale. substantiv neutrutantal
Tantal m. 1. personaj mitologic care, dând zeilor să ospăteze membrele fiului său, Pelops, fu condamnat să sufere etern în Tartar foamea și setea, în mijlocul apelor ce se depărtau de buzele sale și în fața poamelor ce nu le putea atinge; 2. fig. supliciul lui Tantal, tortura celui ce crede într’una că ajunge la țelul dorințelor sale fără însă a-l putea atinge. temporartantal
Tantal | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Tantal | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |