TACÍT, -Ă adj. Care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute, în tăcere. [Cf. fr. tacite, lat. tacitus]. adjectivtacit
TACÍT, -Ă adj. (despre o înțelegere) care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute; subînțeles. (< fr. tacite, lat. tacitus) adjectivtacit
*tácit, -ă adj. (lat. tácitus, tăcut). Nu exprimat formal, ci subînțeles pin [!] tăcere: consimțire tacită. Adv. În mod tacit. adjectivtacit
tacít adj. m., pl. tacíți; f. tacítă, pl. tacíte adjectivtacit
tacit a. care nu e formal exprimat, dar e subînțeles sau se poate subînțelege: consimțire tacită. adjectivtacit
TACÍT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus. adjectivtacit
Tacit m. celebru istoric roman, remarcabil prin gravitatea, energia și conciziunea stilului său: Anale, Datinile Germanilor (55-135). temporartacit
Tacit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tacit | tacitul | tacită | tacita |
plural | taciți | taciții | tacite | tacitele | |
genitiv-dativ | singular | tacit | tacitului | tacite | tacitei |
plural | taciți | taciților | tacite | tacitelor |