TÂRFĂ definitie

credit rapid online ifn

tî́rfă f., pl. e (din *stîrfă, d. stîrf, stîrv, adică „putoare”. V. tîrfoare și tîrveliște). Triv. Femeî́e depravată, curvă, tîrlă. V. tearfă. substantiv feminintîrfă

tấrfă s. f., g.-d. art. tấrfei; pl. tấrfe substantiv feminintârfă

credit rapid online ifn

tărfă f. femeie neonestă. [Vechiu-rom. tearfă, zdreanță, cârpă (de origină necunoscută): raportul sensurilor e analog cu cel din buleandră]. substantiv feminintărfă

țấrfă (reg.) s. f., g.-d. art. țấrfei substantiv feminințârfă

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec. temporartârfă

tărfă f. femeie neonestă. [Vechiu-rom. tearfă, zdreanță, cârpă (de origină necunoscută): raportul sensurilor e analog cu cel din buleandră]. temporartărfă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiTÂRFĂ

TÂRFĂ   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular târfă târfa
plural târfe târfele
genitiv-dativ singular târfe târfei
plural târfe târfelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z