Surduc definitie

surdúc (curi), s. n. – Rîpă, hîrtoapă, prăpastie. Tc. surduk (Șeineanu, II, 329), cf. sb. surduk, mag. szurdok. În Mold. substantiv neutrusurduc

SURDÚC s. n. (Reg.) Vale strâmtă între doi munți; coastă râpoasă și pietroasă. – Tc. surduk, magh. szurdok. substantiv neutrusurduc

surduc n. coastă răpoasă și foarte pietroasă: mă usuc ca frunza ’n nuc, ca iarba de pe surduc POP. [Turc. SURDUK, potecă îngustă între doi munți]. substantiv neutrusurduc

surdúc n., pl. e (turc. sîrb. surduk, drum adîncat; ung. szurdok, trecătoare de munte). Nord. Coastă rîpoasă și petroasă. substantiv neutrusurduc

Surduc n. strâmtoare și pas în valea îngustă a Jiului, cu o pozițiune foarte pitorescă. temporarsurduc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiSurduc

Surduc   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Surduc
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z