Sulița definitie

súliță (-țe), s. f.1. Lance. – 2. (Olt.) Săgeată. Sl. (slov., cr., pol., rus.) sulica (Miklosich, Lexicon, 903; Cihac, II, 380), cf. mag. szuca.Der. sulițar (var. sulițaș), s. m. (lăncier); sulițică, s. f. (plantă, Dorycnium herbaceum); însulița, vb. (a împunge, a răni cu sulița). substantiv femininsuliță

suliță, sulițe s. f. (tox.) ac de seringă. substantiv femininsuliță

suliță f. 1. armă de împuns (purtată azi de cavaleria grea); 2. interval de 1 1/2 ore: când soarele era de două suliți pe cer EM.; 3. fig. vorbă înțepătoare: oameni ce se luptă cu retoricele suliți EM. [Slav. SULIȚA, lance]. substantiv femininsuliță

súliță f., pl. e și ĭ (vsl. rus. pol. bg. súlica, care e și el un cuv. împrumutat). Lance. Distanța de vre-o oră jumătate calculată de popor după spațiu străbătut de soare: soarele era de doŭă sulițe pe cer. substantiv femininsuliță

SÚLIȚĂ, sulițe, s. f. 1. Armă de atac formată dintr-o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuțit, folosită mai ales în Antichitate și în Evul Mediu; lance. ♦ Fig. înțepătură, ironie îndreptată împotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit în probele de aruncări la atletism, de forma unei prăjini lungi din lemn sau din metal, cu un vârf metalic ascuțit și cu un manșon situat în jurul centrului de greutate; p. ext. probă sportivă practicată cu acest instrument. 2. Fig. (Pop.) Unitate de măsură a timpului, egală cu circa o oră și jumătate, calculată după spațiul străbătut de un astru pe cer, începând de la răsăritul lui. – Din sl. sulica. substantiv femininsuliță

Moldova f. sau Sulița, sat în Bucovina cu 1114 loc. substantiv femininmoldova

Sulița f. orășel în jud. Botoșani. V. Moldova. temporarsulița

súliță s. f., g.-d. art. súliței; pl. súlițe temporarsuliță

Moldova f. sau Sulița, sat în Bucovina cu 1114 loc. temporarmoldova

SULIȚÁ, sulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A împunge cu sulița. – Din suliță. verb tranzitivsulița

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiSulița

Sulița   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)sulița sulițare sulițat sulițând singular plural
sulițând sulițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sulițez (să)sulițez sulițam sulițai sulițasem
a II-a (tu) sulițezi (să)sulițezi sulițai sulițași sulițaseși
a III-a (el, ea) sulițea (să)sulițai sulița suliță sulițase
plural I (noi) sulițăm (să)sulițăm sulițam sulițarăm sulițaserăm
a II-a (voi) sulițați (să)sulițați sulițați sulițarăți sulițaserăți
a III-a (ei, ele) sulițea (să)sulițeze sulițau sulița sulițaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z