reduceri si promotii 2018
Definitie Sulița - ce inseamna Sulița - Dex Online

Sulița definitie

súliță (-țe), s. f.1. Lance. – 2. (Olt.) Săgeată. Sl. (slov., cr., pol., rus.) sulica (Miklosich, Lexicon, 903; Cihac, II, 380), cf. mag. szuca.Der. sulițar (var. sulițaș), s. m. (lăncier); sulițică, s. f. (plantă, Dorycnium herbaceum); însulița, vb. (a împunge, a răni cu sulița). substantiv feminin suliță

suliță, sulițe s. f. (tox.) ac de seringă. substantiv feminin suliță

suliță f. 1. armă de împuns (purtată azi de cavaleria grea); 2. interval de 1 1/2 ore: când soarele era de două suliți pe cer EM.; 3. fig. vorbă înțepătoare: oameni ce se luptă cu retoricele suliți EM. [Slav. SULIȚA, lance]. substantiv feminin suliță

SÚLIȚĂ, sulițe, s. f. 1. Armă de atac formată dintr-o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuțit, folosită mai ales în Antichitate și în Evul Mediu; lance. ♦ Fig. înțepătură, ironie îndreptată împotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit în probele de aruncări la atletism, de forma unei prăjini lungi din lemn sau din metal, cu un vârf metalic ascuțit și cu un manșon situat în jurul centrului de greutate; p. ext. probă sportivă practicată cu acest instrument. 2. Fig. (Pop.) Unitate de măsură a timpului, egală cu circa o oră și jumătate, calculată după spațiul străbătut de un astru pe cer, începând de la răsăritul lui. – Din sl. sulica. substantiv feminin suliță

súliță f., pl. e și ĭ (vsl. rus. pol. bg. súlica, care e și el un cuv. împrumutat). Lance. Distanța de vre-o oră jumătate calculată de popor după spațiu străbătut de soare: soarele era de doŭă sulițe pe cer. substantiv feminin suliță

Moldova f. sau Sulița, sat în Bucovina cu 1114 loc. substantiv feminin moldova

Sulița f. orășel în jud. Botoșani. V. Moldova. temporar sulița

súliță s. f., g.-d. art. súliței; pl. súlițe temporar suliță

Moldova f. sau Sulița, sat în Bucovina cu 1114 loc. temporar moldova

SULIȚÁ, sulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A împunge cu sulița. – Din suliță. verb tranzitiv sulița

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului Sulița

Sulița   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sulița sulițare sulițat sulițând singular plural
sulițând sulițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sulițez (să) sulițez sulițam sulițai sulițasem
a II-a (tu) sulițezi (să) sulițezi sulițai sulițași sulițaseși
a III-a (el, ea) sulițea (să) sulițai sulița suliță sulițase
plural I (noi) sulițăm (să) sulițăm sulițam sulițarăm sulițaserăm
a II-a (voi) sulițați (să) sulițați sulițați sulițarăți sulițaserăți
a III-a (ei, ele) sulițea (să) sulițeze sulițau sulița sulițaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z