STRÍDIE, stridii, s. f. Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu valvele inegale, care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate (Ostrea edulis). – Din ngr. strídhi. substantiv femininstridie
strídie (-ii), s. f. – Specie de moluscă (Ostrea). Ngr. στρίδι (Roesler 576; Cihac, II, 704). substantiv femininstridie
strídie (-di-e) s. f., art. strídia (-di-a), g.-d. art. strídiei; pl. strídii, art. strídiile (-di-i-) substantiv femininstridie
stridie f. scoică de mare. [Gr. mod. OSTRÍDI (STRÍDI)]. substantiv femininstridie
strídie f. (ngr. [o-]stridi, d. vgr. óstreon, stridie; turc. istridia, istridie, pop. stridia; lat. óstrea, it. óstrica, fr. huître, sp. ostra; germ. auster; ung. osztriga, sîrb. ostriga, rus. ústrica. V. ostrac). Un fel de scoĭcă comestibilă din care se scoate sidefu și mărgăritaru. V. stavrid. – Cultura stridiilor se face în parcurĭ speciale, ca la Arcachon și Saintonge (Francia) saŭ Ostenda (Belgia). Se recomandă să nu le mănîncĭ în lunile fără r (Maĭ, Iuniŭ, Iuliŭ, August). Ele transmit de multe orĭ tifosu, și de aceĭa e maĭ bine să nu le mănîncĭ nicĭ-odată, că nicĭ nutritive nu-s, nicĭ foarte gustoase. substantiv femininstridie
STRÍDIE, stridii, s. f. Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu valvele inegale, care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate (Ostrea edulis). – Din ngr. strídhi. substantiv femininstridie
Stridie (Leon) m. alt nume dat lui Leon Tomșa. temporarstridie
Stridie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Stridie | stridie |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | stridiilor |
plural | — | — |