STÉNTOR, stentori, s. m. (În sintagma) Voce de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternică. – Din fr. stentor. substantiv masculinstentor
STÉNTOR s.m. 1. Om cu voce puternică. 2. Specie de maimuță urlătoare. [< fr. stentor, germ. Stentor, cf. Stentor – erou grec din războiul troian]. substantiv masculinstentor
STÉNTOR s. m. 1. om cu voce puternică. 2. specie de maimuță urlătoare. (< fr. stentor) substantiv masculinstentor
Stentor, erou grec care a participat la războiul troian. Cînd striga, Stentor acoperea cu vocea sa glasurile a cincizeci de oameni. substantiv masculinstentor
sténtor s. m., pl. sténtori substantiv masculinstentor
STÉNTOR, stentori, s. m. (în sintagma) Voce (sau glas) de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce bărbătească puternică. – Din fr. stentor. substantiv masculinstentor
Stentor m. 1. erou grec dela împresurarea Troiei, a cărui voce era puternică și răsunătoare; 2. fig. o voce de Stentor. temporarstentor
Stentor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Stentor | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |