spírea s. m. – (Arg.) Carte de joc de trei puncte. Origine necunoscută. Spirea ester nume propriu de persoană, dar nu se vede legătura. invariabilspirea
SPIRÉA s. f. Arbust din familia rozaceelor, înalt până la 2 metri, cu ramurile arcuite și flori albe dispuse pe toată lungimea ramurilor, cultivat ca plantă ornamentală (Spiraea vanhouttei). – Din fr. spirée, lat. spiraea. substantiv femininspirea
SPIRÉA s. f. arbust din familia rozaceelor, cu frunze ovale și flori albe, dispuse în inflorescențe globuloase. (< fr. spirée, lat. spiraea) substantiv femininspirea
!spiréa (re-a) s. f., g.-d. art. spiréei; pl. spirée substantiv femininspirea
SPIRÉA, spiree, s. f. Arbust din familia rozaceelor, înalt până la 2 m, cu ramurile arcuite și flori albe dispuse pe toată lungimea ramurilor, cultivat ca plantă ornamentală (Spiraea vanhouttei). [Pr.: -re-a] – Din fr. spirée, lat. spiraea. substantiv femininspirea
Spirea (Dealul) f. colină în București, unde un viteaz corp de pompieri rezistă atacului Turcilor din 3 Septemvrie 1848. temporarspirea
Spirea | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Spirea | spireo |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | spireelor |
plural | — | — |