Spano definitie

SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. – Lat. *spanus. adjectivspân

spîn (-ni), adj. m. – Glabru, fără păr. – Mr. spîn. Gr. σπάνος, de la στάνυς „lipsă de densitate” (Densusianu, Hlr., 345; Philippide, II, 14 și 733; Bezdechi, Dacor., IV, 1282; REW 8118b; Rohlfs, EWUG, 2012; Rosetti, II, 68; Sandfeld 29), cf. alb. spënk, sl. spanŭ. Prezența unui intermediar lat. *spanus nu pare o ipoteză posibilă și nici necesară (calabr., sicil. spanu este împrumut direct din gr.). Der. din sl. este posibilă, dar se lovește de dificultatea trecerii lui anîn, care este aceeași din cuvintele mult discutate, jupîn, smîntînă, stînă și stăpîn.Der. spînatic (var. spînatec), adj. (glabru). adjectivspîn

spân a. și m. imberb. [Gr. bizantin SPANÓS]. adjectivspân

2) șpán, -ă adj. V. span. adjectivșpan

!spân adj. m., s. m., pl. spâni; adj. f., s. f. spấnă, pl. spấne adjectivspân

spîn, -ă adj. (mgr. spanós, spin). Căruĭa nu-ĭ crește barba și mustățile: om spîn, față spînă. A trage nădejde ca spînu de barbă (saŭ: ca prepelița de coadă), a spera în zadar. adjectivspîn

SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. – Lat. *spanus. adjectivspân

ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (în Evul Mediu în Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span. adjectivșpan

când o face spânul barbă expr. niciodată. adjectivcândofacespânulbarbă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiSpano

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z