Sopron definitie

șoprón, șoproane, (șopru), s.n. – Construcție de lemn pentru protejarea furajelor împotriva ploii și zăpezii; oboroc. „Patru stâlpi de lemn lungi de 7 m., legați atât în partea de sus, cât și jos, cu bare de lemn în formă de pătrat, cu latura de circa 3,5 m. (...) Pentru ca fânul să nu se depoziteze pe pământ, la circa 50 cm. de pământ sunt așezate lese împletite din nuiele de alun. (...) Acoperișul are forma unei piramide” (idem). Construcții de acest tip au fost înregistrate în Olanda, având absolut aceiași structură și înfățișare precum cele maramureșene (Paul Petrescu). – Din germ. Schoppen (DER, DEX). substantiv neutrușopron

șoprón (Munt. Mold. sud) n., pl. oane și șopru (Munt. Olt. Trans. Maram.) n., pl. urĭ și șoapre (germ. schoppen, schuppen, fr. échoppe, engl. shop; ceh. šopa, pol. szopa, sîrb. šupa. V. șop). Adăpost de scîndurĭ (șură) de ținut lemne, butoaĭe, trăsurĭ și alte lucrurĭ de ale gospodăriiĭ. – În Dor. șopru e un acoperemînt de stuf pus direct pe pămînt. – Și șoprán, pl. e (Hațeg). V. grajd, hambar, hangar, remiză, gașcă, baracă, hîj, saraĭ. substantiv neutrușopron

șoprón (șo-pron) s. n., pl. șoproáne substantiv neutrușopron

șopron n. podul grajdului ce servă la conservarea nutrețului. [Și șop, șopru = nemț. SCHOPPE, SCHOPPEN]. substantiv neutrușopron

ȘOPRÓN, șoproane, s. n. Construcție (din scânduri) care servește drept adăpost pentru uneltele agricole, nutreț și vite; șoproneață. [Var.: șópru s. n.] – Din germ. Schoppen. substantiv neutrușopron