Smirna definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeSmirna
- Vezi aici mai multe rimeSmirna
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuSm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuSmi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuna
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curna
SMÍRNA adv. v. smirnă1. invariabilsmirna
smírna adv. – Drepți în poziție de drepți. Rus. smirno (Tiktin). invariabilsmirna
Smirna = Smyrna. invariabilsmirna
smírna adv. (rus. smirnyĭ, liniștit, d. mirŭ, pace; rut. smirniĭ). Fam. A sta smirna, a sta liniștit supt comandă: eleviĭ în clasă, soldațiĭ în front stau smirna. invariabilsmirna
smirna adv. drept ca lumânarea: a sta smirna înaintea cuiva. [Mold. smernă = rus. SMERNO]. invariabilsmirna
SMÍRNA adv. v. smirnă1. invariabilsmirna
SMÍRNĂ1 adv. În poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). [Var.: smírna adv.] – Din rus. smirno. substantiv femininsmirnă
SMÍRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna. substantiv femininsmirnă
smírnă s. f. – Benzoe, rășină a arborelui Styrax benzoi. – Var. zmirnă. Gr. σμύρνα, parțial prin sl. smirna, smirŭna (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 135). substantiv femininsmirnă
smírnă1 adv. substantiv femininsmirnă
smírnă2 s. f., g.-d. art. smírnei substantiv femininsmirnă
smírnă și zmírnă f. fără pl. (ngr. și vgr. smýrna și mýrra; vsl. smirŭna, zmirúna, rus. smirna). Rășina scoasă pin inciziunĭ din coaja copaculuĭ stýrax benzoin, care crește pe șesurile și malurile r]urilor din insulele Sonde (Ĭa e un suc albicĭos foarte compact care se solidifică la aer și-șĭ ĭa o coloare cafenie împestrițată cu alb. Are un gust dulce și balsamic, arde răspîndind un miros foarte plăcut șl mulțĭ vaporĭ de acid benzoic și se disolva în alcool și eter. Calitatea eĭ variază după modu extrageriĭ și preparăriĭ și după etatea și originea copaculuĭ. În med. se întrebuințează contra inflamațiunilor cronice ale căilor respiratoriĭ ș. a. În biserică se afumă cu ĭa și se consideră maĭ prețioasă de cît tămîĭa). V. stirac. substantiv femininsmirnă
smirnă f. suc alburiu foarte compact, cu gust dulce și balsamic, arde răspândind un miros plăcut: smirna e întrebuințată în medicină și in ceremoniile bisericești. [De origină slavo-greacă]. substantiv femininsmirnă
SMÍRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna. substantiv femininsmirnă
SMÍRNĂ1 adv. În poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). [Var.: smírna adv.] – Din rus. smirno. substantiv femininsmirnă
a sta smirnă expr. 1. a sta nemișcat / în poziție de drepți. 2. a fi obedient. substantiv femininastasmirnă
Smirna f. oraș și port în Turcia de Azia, în fundul unui golf, pe marea Egee: 300.000 loc. Bazaruri, covoare; Întrepozit general al comerțului între Levant și Europa. temporarsmirna