SLOBOZÍE, slobozii, s. f. (Înv.) Sat de coloniști (băștinași sau străini) care aveau pe o perioadă oarecare scutire de bir sau de prestații. – Slobod + suf. -ie. substantiv femininslobozie
slobozíe (înv.) s. f., art. slobozía, g.-d. art. slobozíei; pl. slobozíi, art. slobozíile substantiv femininslobozie
slobozíe f. (d. slobod; rus. slobodá, mare sat, mahala, tîrg). Vechĭ. Libertate. Colonie de străinĭ cu diferite scutirĭ saŭ slobozirĭ chemațĭ să populeze siliștile pustiĭ (Nume a multor sate). V. iscusat. substantiv femininslobozie
slobozie f. od. colonii de străini cu scutiri sau slobozenii. substantiv femininslobozie
SLOBOZÍE, slobozii, s. f. (înv.) Sat de coloniști (băștinași sau străini) care aveau pe o perioadă oarecare scutire de bir sau de prestații. – Slobod + suf. -ie. substantiv femininslobozie
Slobozie f. sat în județul Ialomița: 4900 loc. Mănăstire, trei târguri pe an. temporarslobozie