skanderbeg s.n. – Întrecere sportivă în care doi adversari își măsoară forța brațelor. Cuvântul derivă de la Skanderbeg – porecla lui George Castriota sau Kastrioti (1405-1468), patriot albanez. Luat de otomani de la vârsta de 7 ani, a fost crescut ca musulman și a devenit comandantul favorit al sultanului Murad II (a domnit între 1421-1451), care i-a dat porecla, o combinație între Iskander (Alexandru) și funcția de bei. În 1443 a trecut de partea opusă, a renunțat la islamism și i-a îndepărtat pe turci din Albania. A menținut independența Albaniei timp de douăzeci de ani, dar după moartea sa opoziția față de turci s-a destrămat. Skanderbeg a fost contemporan cu Mircea cel Bătrân și era supranumit în epocă „Braț de Fier”. De aici și denumirea sportului. [după Dicționar de eponime – O. Laiu-Despău, ed. Saeculum I.O. 2006] temporarskanderbeg
Scanderbeiu m. erou albanez, numit și GEORGE CASTRIOTUL, celebru prin victoriile sale asupra Turcilor (1414-1467). temporarscanderbeiu