Sirețele definitie

șirét (-eátă), adj. – Viclean, perfid. – Mr. șiret. Tc. (arab.) șirret (Roesler 609; Șeineanu, II, 327; Lokotsch 1916; Ronzevalle 106), cf. ngr. σιρέτης. – Der. șiretenie, s. f. (viclenie, perfidie); șiretlic (var. Mold. șireclic, șiriclic), s. n. (vicleșug, șmecherie), din tc. șirretlik; șireție, s. f. (înv., viclenie). adjectivșiret

2) șirét, -eátă adj., pl. ețĭ, ete (turc. șirret, răutăcĭos, cîrcotaș, d. ar. širret, răutate; ngr. sîrb. siret). Isteț, care nu poate fi înșelat: om, vulpoĭ șiret. Adv. Cu șiretenie: a privi șiret. – În nord șîrăt, -ată, pl. ețĭ, ete. adjectivșiret

șirét1 adj. m., pl. șiréți; f. șireátă, pl. șiréte adjectivșiret

șirét2 s. n., pl. șiréturi adjectivșiret

șiret a. fin și isteț, viclean.: avea fața șireată. [Turc. ȘIRRET, răutăcios]. ║ m. om șiret: șiret cu șiret anevoie se înșală. adjectivșiret

ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. adjectivșiret

șirețél s. n., pl. șirețéle substantiv neutrușirețel

ȘIREȚÉL, șirețele, s. n. Diminutiv al lui șiret1.Șiret1 + suf. -el. substantiv neutrușirețel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiSirețele

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z