Sin definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeSin
- Vezi aici mai multe rimeSin
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuSi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuSin
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuin
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuSin
SIN2 s. m. și n. v. sân. substantiv masculinsin
SIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împreună”, „cu”. [Var. sim-. / < it. sin-, fr. syn-, cf. gr. syn]. substantiv masculinsin
SIN1-/SIL-/SIM- pref. „împreună, cu”. (< fr. syn-, syl-, sym-. cf. gr. syn) substantiv masculinsin
SIN2(O)- elem. „(din) China”, „chinez”. (< fr. sin/o/-, cf. lat. Sina, China) substantiv masculinsin
sin s. m. Fiul lui. – Var. sîn. Sl. synŭ (Cihac, II, 344), cf. bg., sb. sin. Termen de cancelarie, înv. (sec. XVII-XIX), fără uz oral. substantiv masculinsin
SIN1 s. m. invar. (Înv. și reg.; particulă care precedă prenumele tatălui și intră în componența numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synŭ. substantiv masculinsin
1) sin m. (vsl. rus. syn, fiu, bg. sîrb. sin; germ. sohn). Particulă care arată descendenta: Ion sin Mihai (Astăzĭ se zice maĭ mult despre Jidanĭ, de multe orĭ c’o nuanță de ironie: Leĭba sin Avrum, Mehălă sin Dudl, Nuhăm sin Ițic). V. zet. substantiv masculinsin
3) *sin- prefix, V. si-. substantiv masculinsin
sin m. pop. fiu (înlocuește numele familiei la țărani): Ion sin Gheorghe, Ilie sin Mitru. [Slav. SYNŬ, fiu]. substantiv masculinsin
SIN1 s. m. (înv. și reg.; particulă care precedă prenumele tatălui și intră în componența numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synŭ. substantiv masculinsin
SIN2 s. m. și n. v. sân. substantiv neutrusin
SIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împreună”, „cu”. [Var. sim-. / < it. sin-, fr. syn-, cf. gr. syn]. substantiv neutrusin
SIN1-/SIL-/SIM- pref. „împreună, cu”. (< fr. syn-, syl-, sym-. cf. gr. syn) substantiv neutrusin
SIN2(O)- elem. „(din) China”, „chinez”. (< fr. sin/o/-, cf. lat. Sina, China) substantiv neutrusin
SIN1 s. m. invar. (Înv. și reg.; particulă care precedă prenumele tatălui și intră în componența numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synŭ. substantiv neutrusin
2)* sin n., pl. urĭ (lat. sinus, sin, golf). 1. Golf. 2. (mlat. sinus, tradus după ar. jayb, „cută, încrețitură de haĭnă”, întrebuințat cu înț. geometric). Geom. Perpendiculară dusă de la o extremitate a arculuĭ la raza care trece pin cealaltă extremitate. substantiv neutrusin
SIN2 s. m. și n. v. sân. substantiv neutrusin
*si-, *sim- și sin- (vgr. sýn, cu), prefix care corespunde cu lat con si care se întrebuințează în cuvintele greceștĭ, precum: si-logizm, sim-patie, sin-teză. temporarsi
sin (fiu) (slav.) (înv., reg.) s. m. temporarsin
șin, V. peșin. temporarșin
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiSin
| Sin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | sin | sinul |
| plural | sinuri | sinurile | |
| genitiv-dativ | singular | sin | sinului |
| plural | sinuri | sinurilor | |
| Sin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | sin | sinul |
| plural | sinuri | sinurile | |
| genitiv-dativ | singular | sin | sinului |
| plural | sinuri | sinurilor | |