Sin definitie

SIN2 s. m. și n. v. sân. substantiv masculinsin

SIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împreună”, „cu”. [Var. sim-. / < it. sin-, fr. syn-, cf. gr. syn]. substantiv masculinsin

SIN1-/SIL-/SIM- pref. „împreună, cu”. (< fr. syn-, syl-, sym-. cf. gr. syn) substantiv masculinsin

SIN2(O)- elem. „(din) China”, „chinez”. (< fr. sin/o/-, cf. lat. Sina, China) substantiv masculinsin

sin s. m. Fiul lui. – Var. sîn. Sl. synŭ (Cihac, II, 344), cf. bg., sb. sin. Termen de cancelarie, înv. (sec. XVII-XIX), fără uz oral. substantiv masculinsin

SIN1 s. m. invar. (Înv. și reg.; particulă care precedă prenumele tatălui și intră în componența numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synŭ. substantiv masculinsin

1) sin m. (vsl. rus. syn, fiu, bg. sîrb. sin; germ. sohn). Particulă care arată descendenta: Ion sin Mihai (Astăzĭ se zice maĭ mult despre Jidanĭ, de multe orĭ c’o nuanță de ironie: Leĭba sin Avrum, Mehălă sin Dudl, Nuhăm sin Ițic). V. zet. substantiv masculinsin

3) *sin- prefix, V. si-. substantiv masculinsin

sin m. pop. fiu (înlocuește numele familiei la țărani): Ion sin Gheorghe, Ilie sin Mitru. [Slav. SYNŬ, fiu]. substantiv masculinsin

SIN1 s. m. (înv. și reg.; particulă care precedă prenumele tatălui și intră în componența numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synŭ. substantiv masculinsin

SIN2 s. m. și n. v. sân. substantiv neutrusin

SIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împreună”, „cu”. [Var. sim-. / < it. sin-, fr. syn-, cf. gr. syn]. substantiv neutrusin

SIN1-/SIL-/SIM- pref. „împreună, cu”. (< fr. syn-, syl-, sym-. cf. gr. syn) substantiv neutrusin

SIN2(O)- elem. „(din) China”, „chinez”. (< fr. sin/o/-, cf. lat. Sina, China) substantiv neutrusin

SIN1 s. m. invar. (Înv. și reg.; particulă care precedă prenumele tatălui și intră în componența numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synŭ. substantiv neutrusin

2)* sin n., pl. urĭ (lat. sinus, sin, golf). 1. Golf. 2. (mlat. sinus, tradus după ar. jayb, „cută, încrețitură de haĭnă”, întrebuințat cu înț. geometric). Geom. Perpendiculară dusă de la o extremitate a arculuĭ la raza care trece pin cealaltă extremitate. substantiv neutrusin

SIN2 s. m. și n. v. sân. substantiv neutrusin

*si-, *sim- și sin- (vgr. sýn, cu), prefix care corespunde cu lat con si care se întrebuințează în cuvintele greceștĭ, precum: si-logizm, sim-patie, sin-teză. temporarsi

sin (fiu) (slav.) (înv., reg.) s. m. temporarsin

șin, V. peșin. temporarșin

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiSin

Sin   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Sin
plural
genitiv-dativ singular
plural
Sin   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Sin
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z