Silvan definitie
SILVÁN, silvani, s. m. Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor, imaginate cu o față bestială, cu corpul păros și cu picioare și coarne de țap. – Din lat. silvanus, fr. sylvain. substantiv masculinsilvan
SILVÁN s.m. Geniu al pădurilor la romani, asemănător în multe privințe cu satirii și faunii. [< fr. sylvain, cf. lat. silva – pădure]. substantiv masculinsilvan
SILVÁN s. m. (mit.) geniu al pădurilor, asemănător cu satirii și faunii. (< lat. silvanus, fr. sylvain) substantiv masculinsilvan
Silvan = Silvanus. substantiv masculinsilvan
silván1 (compus chimic) s. m. substantiv masculinsilvan
silván2 (faun) s. m., pl. silváni substantiv masculinsilvan
SILVÁN, silvani, s. m. Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor, imaginate cu o față bestială, cu corpul păros și cu picioare și coame de țap. – Din lat. silvanus, fr. sylvain. substantiv masculinsilvan
Silvan m. Mit. zeul pădurilor. temporarsilvan
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiSilvan
| Silvan | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Silvan | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |