SÍLVĂ, silve, s. f. (Rar) Pădure. – Din lat. silva. substantiv femininsilvă
SÍLVĂ s.f. (Silv.) Unitate de măsură convențională, egală cu un metru cub, care stă la baza unui tarif unic de cubaj, folosită în silvicultură. [< lat. silva – pădure]. substantiv femininsilvă
SÍLVĂ s. f. unitate de măsură convențională, de 1 m3, care stă la baza unui tarif unic de cubaj, în silvicultură. (< lat. silva) substantiv femininsilvă
sílvă (rar) s. f., g.-d. art. sílvei; pl. sílve substantiv femininsilvă
*sílvă f., pl. e (lat. silva, pădure, colectiune). Colecțiune de poezii latine fără legătură între ele: silvele luĭ Stațiŭ. substantiv femininsilvă
silvă f. pădure: stânca pare de silve ’ncununată BOL. V. selbă. substantiv femininsilvă
SÍLVĂ, silve, s. f. (Rar) Pădure. – Din lat. silva. substantiv femininsilvă