Silen definitie

credit rapid online ifn

SILÉN, sileni, s. m. Nume dat, în mitologia greacă, satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silène. substantiv masculinsilen

SILÉN1 s.m. Personaj din mitologia greacă, mentorul lui Dionysos – simbol al bețivilor; satir. [< fr. Silène]. substantiv masculinsilen

credit rapid online ifn

SILÉN2 s.m. Specie de macac din India. [< fr. silène]. substantiv masculinsilen

SILÉN1 s. m. (mit.) mentorul lui Dionysos, simbol al bețivilor. ◊ satir bătrân. (< fr. Silène, lat. Silenus) substantiv masculinsilen

SILÉN2 s. m. specie de macac din sudul Indiei. (< fr. silène) substantiv masculinsilen

Silen 1. Fiul lui Pan, era un semizeu din ceata lui Dionysus. Se spunea că l-ar fi crescut și educat pe acesta din urmă. Silenus avea darul profeției și era considerat drept inventatorul flautului. Era reprezentat ca un bătrîn caraghios și beat, călare pe un măgar. 2. Denumire purtată de satiri la bătrînețe (v. și Satyri). substantiv masculinsilen

silén s. m., pl. siléni substantiv masculinsilen

SILEN, sileni, s. m. (în mitologia greacă) Nume dat satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silene. substantiv masculinsilen

Silen m. Mit. semi-zeu, pântecos și lăbărțat, fiul lui Pan și tovarășul lui Bachus. temporarsilen

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiSilen

Silen   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular silen silenul
plural sileni silenii
genitiv-dativ singular silen silenului
plural sileni silenilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z