www.ReduPedia.ro
Definitie Silen - ce inseamna Silen - Dex Online

Silen definitie

SILÉN, sileni, s. m. Nume dat, în mitologia greacă, satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silène. substantiv masculin silen

SILÉN1 s.m. Personaj din mitologia greacă, mentorul lui Dionysos – simbol al bețivilor; satir. [< fr. Silène]. substantiv masculin silen

SILÉN2 s.m. Specie de macac din India. [< fr. silène]. substantiv masculin silen

SILÉN1 s. m. (mit.) mentorul lui Dionysos, simbol al bețivilor. ◊ satir bătrân. (< fr. Silène, lat. Silenus) substantiv masculin silen

SILÉN2 s. m. specie de macac din sudul Indiei. (< fr. silène) substantiv masculin silen

Silen 1. Fiul lui Pan, era un semizeu din ceata lui Dionysus. Se spunea că l-ar fi crescut și educat pe acesta din urmă. Silenus avea darul profeției și era considerat drept inventatorul flautului. Era reprezentat ca un bătrîn caraghios și beat, călare pe un măgar. 2. Denumire purtată de satiri la bătrînețe (v. și Satyri). substantiv masculin silen

silén s. m., pl. siléni substantiv masculin silen

SILEN, sileni, s. m. (în mitologia greacă) Nume dat satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silene. substantiv masculin silen

Silen m. Mit. semi-zeu, pântecos și lăbărțat, fiul lui Pan și tovarășul lui Bachus. temporar silen

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Silen

Silen   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular silen silenul
plural sileni silenii
genitiv-dativ singular silen silenului
plural sileni silenilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z