Sibile = Sibyllae. invariabilsibile
SIBÍLĂ, sibile, s. f. Femeie căreia i se atribuia, în antichitate, darul de a prezice viitorul, fiind inspirată de zei. – Din fr. sibylle, lat. Sibylla. substantiv femininsibilă
SIBÍLĂ s.f. Femeie căreia cei vechi îi atribuiau darul de a prevedea viitorul, fiind inspirată de zei. [< lat., gr. sibylla]. substantiv femininsibilă
SIBÍLĂ s. f. (ant.) femeie căreia i se atribuia darul de a prevedea viitorul. (< fr. sibylle, lat., gr. sibylla) substantiv femininsibilă
sibílă s. f., g.-d. art. sibílei; pl. sibíle substantiv femininsibilă
*sibílă, pl. e (vgr. lat. sibylla). Ghicitoare de la oracule: sibila de Cumae (oraș vechĭ grecesc lîngă Neapole). V. pitonisă. substantiv femininsibilă
sibilă f. femeie căreia cei vechi îi atribuiau cunoașterea viitorului și darul prevestirii: cu glasul adânc, cu graiul de sibile EM. substantiv femininsibilă
SIBÍLĂ, sibile, s. f. (în Antichitatea greco-romană; la pl.) Preotese cărora li se atribuia darul profeției. – Din fr. sibylle, lat. Sibylla. substantiv femininsibilă