www.ReduPedia.ro
Definitie Sever - ce inseamna Sever - Dex Online

Sever definitie

SEVÉR, -Ă adj. 1. Aspru, lipsit de blândețe; grav. ♦ Pretențios; strașnic, riguros. 2. Rigid, aspru, serios. 3. Lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. [< fr. sévère, it. severo, lat. severus]. adjectiv sever

SEVÉR, -Ă ASPRU, LIPSIT DE BLÂNDEȚE; grav.exigent, pretențios; strașnic, riguros. 2. rigid, serios, solemn. 3. lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. (< fr. sévère, lat. severus) adjectiv sever

sevér adj. m., pl. sevéri; f. sevéră, pl. sevére adjectiv sever

séver n., pl. e (vsl. sĭeverŭ). L. V. Nord. Vînt de nord. adjectiv sever

*sevér, -ă adj. (lat. severus. V. perseverez). Aspru, riguros, fără indulgentă: judecător, examin sever. Care exprimă severitate: privire severă. Aspru, auster, serios: moravuri severe. Fără multe ornamente: arhitectură severă. Adv. În mod sever. adjectiv sever

sever a. 1. strașnic, care cere o extremă regularitate, puțin dispus la indulgență: legislator sever, lege severă; 2. fără ornamente: arhitectură severă; 3. fig. care denotă rigoarea: o privire severă. ║ n. ceeace este sever. adjectiv sever

SEVÉR, -Ă, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judecă și pedepsește fără indulgență; exigent, pretențios, riguros. Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstanțe atenuante; rigid. Lege severă. ♦ (Despre aspectul, expresia, manifestările oamenilor) Lipsit de blândețe, aspru, grav. ♦ P. ext. Solemn. 2. Fără multe ornamente; sobru, auster. – Din fr. sévère, lat. severus. adjectiv sever

Alexandru (Sever) m. împărat roman, just și virtuos, fu ucis de soldați din cauza severității sale (235). adjectiv alexandru

ȘÉVER s.n. (Tehn.) Unealtă așchietoare pentru supernetezirea roților dințate. [< engl. shaver]. substantiv neutru șever

șéver s. n., pl. șévere substantiv neutru șever

ȘÉVER s. n. unealtă așchietoare de oțel folosită pentru șeveruire, pentru supernetezirea roților dințate. (< rus. șever, engl. shaver) substantiv neutru șever

ȘÉVER, șevere, s. n. Unealtă în formă de disc, cremalieră sau melc, confecționată din oțel aliat, folosită pentru șeveruire. – Din rus. șever, engl. shaver. substantiv neutru șever

Sever m. V. Septimiu și Alexandru. temporar sever

Septimiu-Sever m. împărat roman, părintele lui Caracalla, bătu pe Parți, coprinse Babilonul, Seleucia, etc. (193-200). temporar septimiusever

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Sever

Sever   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sever severul seve severa
plural severi severii severe severele
genitiv-dativ singular sever severului severe severei
plural severi severilor severe severelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z