șerbíe f. (d. șerb). Vechĭ. Starea de șerb. substantiv femininșerbie
șerbie f. stare de șerb: șerbia țăranului. substantiv femininșerbie
SERBÍE s. f. (în Evul Mediu) Condiție de dependență personală a țăranilor față de stăpânul lor; starea de șerb; iobăgie. – Șerb + suf. -ie. substantiv femininserbie
Sârbia f. provincie la apusul Bulgariei și României, desfăcută de Turcia în 1878, fu constituită într’un regat independent în 1882 cu cap. Belgrad. Prin ultimul războiu balcanic din 1912, Sârbia câștigă un teritoriu de 40.000 km. p., așa că populația-i crescu mult. Azi, sporită cu foste provincii austro-ungare, constitue, împreună cu Croația regatul Iugo-Slaviei, cu 13 mil. loc. V. Iugo-Slavia. temporarsârbia
Serbia f. V. Sârbia. temporarserbia