Semele definitie

credit rapid online ifn

SEM s.n. (Lingv.) Semantem. ♦ Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. [< fr. sème, cf. gr. sema]. substantiv neutrusem

SEM s. n. (lingv.) fiecare dintre țesăturile semantice care intră în alcătuirea unui semem. (< fr. sème) substantiv neutrusem

credit rapid online ifn

*sem s. n., pl. séme substantiv neutrusem

sem V. sînt. substantiv neutrusem

SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. seme. substantiv neutrusem

Semele, fiica lui Cadmus și a Harmoniei. A fost iubită de către Zeus, cu care a avut un fiu, pe Dionysus. Trezind gelozia Herei, Semele a fost sfătuită în mod perfid de către aceasta să-i ceară lui Zeus să i se înfățișeze în toată splendoarea sa zeiască. Stăpînul zeilor i-a îndeplinit ruga dar, la vederea lui, Semele a căzut fulgerată și a murit (v. și Dionysus). Mai tîrziu ea a fost luată din Infern de către fiul ei și dusă în Olympus. temporarsemele

Thyone, denumire purtată de Semele după ce a fost dusă de către fiul ei în Olympus (v. Semele). temporarthyone

Semele f. Mit. mama lui Bachus. temporarsemele

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiSemele

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z