SÉLIȘTE s. f. v. siliște. substantiv femininseliște
síliște (est), selíște și sălíște (vest) și séliște (vechĭ) f. (vsl. selište, cort, locuință, curte, d. selo, moșie, ogor, d. sĭedeti, a ședea; bș. sîrb. selište, loc unde a fost sat; rut. sélište, colonie, confundat de Românĭ cu silište, loc de luptă; pol. siedliszcze, locuință. V. sedelcă). Locu (vatra) satuluĭ și (maĭ des) locu unde a fost un sat. Olt. Locu semănat din juru satuluĭ orĭ caseĭ. substantiv femininsiliște
seliște f. V. siliște. substantiv femininseliște
SÉLIȘTE s. f. v. siliște. substantiv femininseliște
Seliște f. sat românesc în apropierea Sibiului: 3750 loc. Aci se găsește tipul cel mai frumos de Românce. temporarseliște
Seliște | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Seliște | seliște |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | seliștilor |
plural | — | — |