Secu’ s. invar. Securitatea (ca instituție). temporarsecu
secu’ s. m. invar. securist, lucrător al Securității. temporarsecu
Secu n. mănăstire de călugări în jud. Neamțu, zidită la 1560 sub Al. Lăpușneanu; ocolită de munți, ea are înfățișarea unei cetățui. Lupte între Eteriști și Turci (1821). temporarsecu
Unchiu’ Secu expr. Securitatea (în timpul regimului comunist). temporarunchiu