Scaunul definitie

credit rapid online ifn

scáun (-ne), s. n.1. Mobilă pe care poate sta o singură persoană. – 2. Masa dogarului și a rotarului și, în general, bancul de lucru. – 3. Butucul măcelarului, măcelărie. – 4. Suport, postament, picior. – 5. Punte, căluș la vioară. – 6. Cuzinet la cuiul inimii de la car. – 7. Clește dublu care prinde talpa saniei. – 8. Tont. – 9. Sediu, reședință, capitală. – 10. Regat, domnie. – 11. (Înv.) Jurisdicție, circumscripție. – 12. Sediu al inteligenței, judecății, cugetării, înțelepciunii. – 13. Diaree, evacuare a intestinelor. – Var. Banat, Trans. scamn. Mr. scamnu. Megl. scand, istr. scǫnd. Lat. scamnum (Pușcariu 1546; REW 7649), cf. it. (calabr.) scanno, prov. escan, sp. escano, port. escanho. Rezultatul rom. este discutabil, cf. Procopovici, RF, II, 185; Ivănescu, BF, II, 154; Rosetti, I, 86. Se presupune că ar trebui să se pornească de la o var. lat. *scabnum, ca efect al unei contaminări cu scabellum (Tiktin) sau prin a fi un b primitiv (Graur, BL, IV, 113); dar ar fi de presupusscamnum s-ar fi folosit alături de *scabnum, dacă se ia în considerație var. Mai probabil scaun este un rezultat intern, pornind de la scamnu, chiar dacă trebuie recunoscut că explicația acestei evoluții nu este simplă. Este de remarcatgrupul mn, deși curent în rom. (lemn, semn, amnar, toamnă), pare să se confunde uneori cu vn, bn, cf. rîvnirîmni, rîmnicsl. rybĭnikŭ, schimnicschivnic, pivnițăpimniță etc. Rezultatul dialectal, scand, pare să provină dintr-o disimilare de tipul scamnu*scamdu. Der. scăunel (var. scăueș), s. n. (scaun mic), poate din lat. scabellum (cf. REW 7633) sau mai probabil din scăunel, ca cetioarăcetinioarăcetină; scăunaș, s. m. (scăunel; s. m., geambaș, negustor de vite); scăuneci, s. n. (Olt., Trans., scaun mic); scăunoaie, s. f. (masă de dogar); înscăuna, vb. (a întrona); descăuna, vb. (a detrona). substantiv neutruscaun

scáun s. n., pl. scáune substantiv neutruscaun

credit rapid online ifn

SCÁUN, scaune, s. n. I. 1. Mobilă (de lemn, de metal etc.), cu sau fără spetează, pe care poate să stea o singură persoană. ◊ Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii. Scaun electric = (în unele state) instrument de execuție prin electrocutare a condamnaților la moarte. ◊ Compus: (Pop.) Scaunul-lui-Dumnezeu = constelația Casiopeea. (Bot.) scaunul-cucului = plantă erbacee robustă cu flori purpurii reunite într-un capitul (Dianthus giganteus). ♦ Fig. (Mai ales urmat de determinări) Locul, funcția deținută de cineva ca membru al unei adunări (elective). 2. Tron; p. ext. funcția și autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie. ♦ Fig. Reședința monarhului sau a cârmuirii; capitala unui stat. ◊ Sfântul Scaun sau Scaunul Apostolic (ori Pontifical) = reședința papei; p. ext. papalitatea. ♦ Circumscripție teritorial-administrativă a sașilor și a secuilor din Transilvania, în cadrul organizației de stat austro-ungare. ♦ (Determinat prin „de judecată”) Instanță judecătorească. II. 1. (Pop.; de obicei urmat de determinări) Dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă, la care își exercită meseria diverși lucrători. ♦ Butuc pe care se taie carnea la măcelărie; p. ext. măcelărie. 2. Suport, postament la diferite unelte, instrumente, mașini sau organe de mașini. 3. Schelet făcut din grinzi de lemn, care susține învelitoarea unui acoperiș și elementele pe care aceasta se sprijină. 4. Placă de lemn cu două piciorușe și o față curbă, pe care se sprijină coardele instrumentelor muzicale cu arcuș. III. Faptul de a elimina materiile fecale; p. ext. (concr.) materiile fecale eliminate de cineva. – Lat. scamnum. substantiv neutruscaun

scáun și (Ban. Trans. Med. Serbia) scamn n., pl. e (lat. scamnum [din ◊ scabnum], it. scanno, pv. escann, fr. eschamme, sp. escaño, bancă). Un fel de mobilă, de ordinar cu 4 picĭoare, făcute ca să șeadă un ins: a ședea pe scaun. Tron: scaun domnesc. Rezidență, sediŭ, centru, capitală: scaunu țăriĭ, scaunu unuĭ episcop, Jurisdicțiune, ocol: scaunele săseștĭ orĭ secuĭeștĭ din Ardeal. Trunchiu pe care măcelaru taĭe carnea (Munt.) Lemnu pe care se sprijină coardele de la vioară, violoncel și contrabas. Suport, rezemătoare la diferite unelte saŭ mașinĭ. A avea scaun la cap, a avea minte. Arhimandrit de scaun, arhimadrit de la sediu episcopal. substantiv neutruscaun

scaun n. 1. mobilă pe care ședem; 2. tron: să așeze pentru vecie neamul lor pe scaunul domnesc OD.; 3. rezidență: scaunul unui mitropolit; 4. jurisdicțiune, ocol: scaunele săsești sau săcuiești în Ardeal; fig. judecată: după cum îl povățuia mintea lui cu scaun sănătos CAR.; 5. bancă de măcelar sau de tâmplar; 6. rezemătoare: scaun de vioară; 7. opleanul saniei; 8. gresia dinapoi a osiei; 9. piedica războiului; 10. scăpătare: soarele e în scaun; 11. fig. centru. [Macedo-rom. scaun = lat. SCAMNUM]. substantiv neutruscaun

Trei-Scaune n. pl. județ în Transilvania, numit de Unguri Háromszek: 148:000 loc., cu cap. Sf. Gheorghe. [V. acest nume]. substantiv neutrutreiscaune

Sfấntul Scáun s. propriu n. substantiv neutrusfântulscaun

a avea scaun la cap expr. a fi înțelept substantiv neutruaaveascaunlacap

!scáunul-Dómnului (plantă) (reg.) s. m. art. substantiv neutruscaunul-domnului

Scáunul-lui-Dumnezéu (constelație) s. propriu n. substantiv neutruscaunul-lui-dumnezeu

!Scáunul Apostólic s. propriu n. temporarscaunulapostolic

!Scáunul Pontificál s. propriu n. temporarscaunulpontifical

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiScaunul

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z