scărár m. Porecla Sfîntuluĭ Ion (3 April), fost stareț de mînăstire în muntele Sinaĭ (la anu 600), numit așa fiind-c’a o carte numită Scara, arătînd virtuțile pin care ajungĭ în raĭ. substantiv masculinscărar
Scărariu (Ioan) m. unul din Părinții Bisericii ortodoxe, născut în Palestina; autorul cărții ascetice Scara Paradisului (525-605); serbat 30 Martie. temporarscărariu
Scărar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Scărar | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |