Saturn definitie

SATÚRN s. n. Numele plumbului în alchimie. – Din fr. saturne. substantiv neutrusaturn

SATÚRN s.n. Numele plumbului în limbajul alchimiștilor. [< fr. saturne]. substantiv neutrusaturn

SATÚRN s. n. plumb, în limbajul alchimiștilor. (< fr. saturne) substantiv neutrusaturn

satúrn (plumb) (înv.) s. n. substantiv neutrusaturn

*Satúrn1 (zeu) s. propriu m. substantiv neutrusaturn

*Satúrn2 (planetă) s. propriu n. substantiv neutrusaturn

SATÚRN s. n. (înv.) Numele plumbului în alchimie. – Din fr. saturne. substantiv neutrusaturn

Saturn m. 1. Mit. fiul Cerului și al Terrei, părintele lui Jupiter, Neptun și Pluton; 2. una din marile planete ale sistemei solare înconjurată cu un inel luminos. temporarsaturn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiSaturn

Saturn   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular saturn saturnul
plural
genitiv-dativ singular saturn saturnului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z