SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. salva. adjectivsalvator
SALVATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care salvează sau poate salva. [Cf. lat. salvator]. adjectivsalvator
SALVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care salvează, sau poate salva. (< fr. salvateur, lat. salvator) adjectivsalvator
* salvatór, -oáre adj. și s. (lat. salvator). Care salvează, mîntuitor, mîntuitore: Hristos, salvatoru omeniriĭ. adjectivsalvator
salvatór adj. m., s. m., pl. salvatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. salvatoáre adjectivsalvator
salvator a. și m. mântuitor. adjectivsalvator
SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. s a l v a. adjectivsalvator
Salvator Mosa m. pictor și poet satiric italian (1615-1673). temporarsalvatormosa
Salvator | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | salvator | salvatorul | salvatoare | salvatoarea |
plural | salvatori | salvatorii | salvatoare | salvatoarele | |
genitiv-dativ | singular | salvator | salvatorului | salvatoare | salvatoarei |
plural | salvatori | salvatorilor | salvatoare | salvatoarelor |