Salo definitie

SÁLĂ s.f. 1. Încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ♦ Totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. Încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. Coridor. [< fr. salle, cf. germ. Saal]. substantiv femininsală

SÁLĂ s. f. 1. încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ◊ totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. coridor. (< fr. salle, it. salla) substantiv femininsală

* sálă f., pl. e; i ob. sălĭ (fr. salle, d. germ. saal, de unde și rus. zála; it. ngr. sála. V. salon). Cameră mare: sala teatruluĭ, sala număru cutare a universitățiĭ, sală de mîncare (sofragerie), sală de arme. Pop. Tindă, anticameră, camera pin care se intră. – În est, pop. șală. substantiv femininsală

sálă s. f., g.-d. art. sắlii; pl. sắli substantiv femininsală

sálă (sắli), s. f. – Încăpere mare. – Var. Mold. șală. Mr. sală. Fr. salle, mr. din it., cf. ngr. σάλα. Fonetismul var. mod. este curios și se explică probabil prin analogie cu multe cuvinte orientale, care au pe ș în tc. și s în ngr. cf. șal, ngr. σάλι, șah, ngr. σάχης etc. -Der. salon, s. n., din fr. salon, mr. salone, din it. salone, cf. ngr. σαλόνι. substantiv femininsală

sală f. 1. cameră încăpătoare: sală de mâncare, de așteptare; 2. loc de întrunire: sală de teatru. [It. SALA, printr´un intermediar grec modern]. substantiv femininsală

SÁLĂ, săli, s. f. 1. încăpere spațioasă destinată spectacolelor, întâlnirilor sportive, întrunirilor, expozițiilor etc. ♦ Totalitatea persoanelor reunite într-o sală (1). 2. Coridor. 3. Vestibul, antreu, anticameră. – Din fr. salle. substantiv femininsală

sala pașilor pierduți expr. (livr.) tribunal, judecătorie. substantiv femininsalapașilorpierduți