sacî́z n., pl. urĭ (turc. sakyz). Mastică, rășină de lentisc (care se mestică în gură ca și betelu). Colofoniŭ, rășină de frecat arcușu vioriĭ. substantiv neutrusacîz
sacâz n. 1. mastic: rachiurile de sacâz și de anason OD.; 2. colofoniu: își frecă arcușul cu sacâz. [Turc. SAKYZ]. substantiv neutrusacâz
SACẤZ s. n. (Chim.) Colofoniu. – Din tc. sakiz. substantiv neutrusacâz
a da cu sacâz expr. (eufem. – d. ambele sexe) 1. a se masturba. 2. a avea contact sexual. substantiv neutruadacusacâz
Sacâz n. numele turcesc al Insulei Hio: un împărat dela Indiile Răsăritului sau de prin țara Sacâzului FIL. temporarsacâz
sacîz (-zuri), s. n. – Colofoniu. – Mr. samsacîz. Tc. sakiz, samsakiz (Șeineanu, II, 305; Lokotsch 1801), de origine turanică, cf. cuman. sachex (Kuun 92), sb. sakaz, alb. sakes. temporarsacîz
Sacâz | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sacâz | sacâzul |
plural | sacâzuri | sacâzurile | |
genitiv-dativ | singular | sacâz | sacâzului |
plural | sacâzuri | sacâzurilor |